Precedentul Vlase. Parchetul General a promis CEDO să stabilească, în 2013, „IMPLICAREA DECIDENȚILOR POLITICI” în Revoluția din ’89. Ce s-a întâmplat cu dosarul

În urmă cu doi ani România a fost obligată de CEDO să investigheze cu celeritate dosarele Revoluției, reunite între timp într-unul singur care este investigat de Parchetul General. Dosarul este sub supravegherea specială a Serviciului de Executări de pe lângă Consiliul Europei. În aprilie 2013, Parchetul General s-a angajat oficial în fața acestui for în privința unui calendar pentru investigarea crimelor de la Revoluție. Până în septembrie 2013, procurorii Parchetului General condus de Tiberiu Nițu urmau să stabilească „implicarea decidenților politici” în Revoluția din 1989. Într-un răspuns oficial, Parchetul General recunoaște indirect că nu a reușit să respecte acest angajament, dar a precizat că „se efectuează cercetări”. Asociațiile de revoluționari însă susțin că investigațiile bat pasul pe loc. Rudele celor 1.142 de morți în decembrie ’89 încă așteaptă să afle cine sunt inculpații din dosarele Revoluției.

Precedentul Vlase

În mai 2011, România a fost condamnată la CEDO într-un dosar deschis de Asociația 21 Decembrie și familia Vlase, într-o cauză ce privea dosarele Revoluției din ’89. Curtea a constatat încălcarea art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului – dreptul la viață – în ceea ce-i privește pe Nicolae și Elena Vlase și încălcarea art. 8 al Convenției în ceea ce-l privește pe reclamantul Teodor Mărieș – dreprul la respectarea vieții private și de familie. S-a decis acordarea a câte 15.000 euro pentru Nicolae Vlase și Elena Vlase și a 6.000 euro pentru Teodor Mărieș, bani ce reprezentau daune morale. Totodată, Curtea a decis ca 20.000 euro să fie plătiți direct către Antonie Popescu, Ioana Sfirâial și Ionuț Matei, suma reprezentând cheltutieli de judecată.

Elena Vlase si Nicolae Vlase (decedat în 2012) sunt doi brașoveni al căror copil de 19 ani a fost ucis la Brașov în timpul Revoluției. În cazul lor, procurorii români nu au trimis pe nimeni în judecată. Soții Valse și-au căutat dreptatea în România și, după ce au epuizat toate căile judiciare de aic,i s-au adresat CEDO. Dosarul lor a fost conexat cu cel al Asociației 21 Decembrie, care a reprezentat în proces victime și urmași ai celor care au fost omorați sau răniți, supuși la rele tratamente sau private de libertate în timpul Revoluției din 1989.

CEDO a decis în 2011 că România nu a soluționat eficient și la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluției din 1989. În cazul specific al soților Vlase, CEDO a constat următoarele: „Absența unei investigații privind moartea fiului soților Vlase, în particular lipsa de implicare a aplicanților (soții Vlase n.red.) în proceduri judiciare în fața unei instanțe. Statul trebuie să ia măsurile necesare și să investigheze cu celeritatea moartea lui Nicușor Vlase”.

CEDO a mai arătat în decizia din 2011 că statul român trebuie să investigheze cu celeritate dosarele Revoluției și că victimele și rudele celor morți în decembrie 1989 au dreptul să cunoască adevărul. „Curtea a arătat și în trecut că o amnistie față de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului (român n.red.) de a investiga acte de tortură și cu lupta împotriva impunității pentru crime internaționale”, se arată în decizia CEDO.

Angajamentele României

După publicare, decizia a intrat în supravegherea Biroului de Executări a deciziilor CEDO de pe lângă Consiliul Europei. Acest birou urmărește modul în care o țară membră pune în executare deciziile CEDO. Aceste decizii pot fi de două feluri: unele specifice, de exemplu eliberarea unui deținut încarcerat în mod greșit (exemplu cazul Ilașcu), sau unele cu caracter general, remedierea unei disfuncționalități din rațiuni legislative spre exemplu.

În cazul nostru acest birou monitorizează modul în care Parchetul General investighează dosarele Revoluției. Din 2012, Dosarele Revoluției sunt sub supraveghere specială din partea Biroului de Executări al CEDO, biroul ce supraveghează pentru România punerea în aplicare a tuturor deciziilor CEDO.

Pe portalul Biroului de Executari sunt postate și comunicările statului român referitoare la punerea în aplicare a deciziei din mai 2011. Astfel, dintr-o adresă trimisă de agentul guvernamental al României pe lângă CEDO, în aprilie 2013, aflăm că instituțiile din România au un calendar privind anchetarea dosarelor Revoluției.

Trebuie menționat că dosarele Revoluției – câteva mii la număr – au fost comasate într-un singur dosar mamut, care este acum investigat de Parchetul General, condus de Tiberiu Nițu.

Potrivit adresei din 8 aprilie 2013, calendarul României ar fi acesta:

„Calendarul estimativ pentru soluționarea dosarului și măsurilor concrete ce vizează a fi luate în perioda imediat următoare:

Realizarea unei hărți relaționare cu privire la dispunerea unităților militare pe teren și deplasările lor în misiuni. Termen : aprilie – mai 2013

Stabilirea dacă persoanele care exercitatau autoritatea asupra unităților militare respective au respectat regulamentele militare și în caz contrar să se stabilească tipul de infracțiune comisă. Termen: iunie – iulie 2013

Identificarea persoanelor care pot oferi date și informații concrete sau documente utile pentru a proba/dovedi activitatea persoanelor care exercitau autoritate asupra unităților militare respective și stabilirea gradului de implicare a decidenților politici. Termen: august – septembrie 2013″

Catrinel Brumar: „Dacă stabilești un calendar și nu îl respecți trebuie să furnizezi niște explicații”

Catrinel Brumar, agentul guvernamental al României a explicat pentru gândul că acest calendar a fost conceput de către Parchetul General. De asemenea, agentul CEDO a precizat că adresa din 8 aprilie are valoare unei „diligențe sporite”, având în vedere că acestă cauză este trecută în categoria celor sub supraveghere specială.

„Acest angajament are valoare de diligență sporită. În sensul că dacă tu faci o evaluare și stabilești un calendar și nu îl respecți trebuie să furnizezi niste explicații. Trebuie să ținem seama că avem de a face cu anchetă penală în care nu poți spune în mod clar azi fac asta și asta. Însă dacă furnizezi explicații pertinente nu există o problemă din punctul de vedere al procedurii de executare a decizie„, a declarat Catrinel Brumar.

Astfel, potrivit planului de acțiune prezentat de statul român la CEDO, până în septembrie 2013, Parchetul General ar fi trebuit să determine care dintre liderii politici din ’89 au fost implicați în represiune și să cuantifice acestă implicare.

Unul din politicienii despre a cărui implcare în Revoluția din ’89 s-a discutat extrem de aprins în ultimii 20 de ani este Ion Iliescu. Fostul președinte a și fost audiat în Dosarul Revoluției. De altfel, fostul procuror militar, Dan Voinea, a vrut la un moment dat chiar să îl pună sub acuzare. Deocamdată, în Dosarul Revoluției de la Parchetul General se regăsește doar declarația sa.

Ce spune Parchetul General

Într-un răspuns pentru gândul, Parchetul General a explicat că, în dosarul Revoluției se efectuează cercetări. Potrivit Parchetului, acest dosar ” este în curs de soluționare la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Parchetul admite însă indirect însă că termenele date de România la CEDO nu au fost respectate. În răspunsul trimis de Parchetul General se menționează că urmează „a se stabili inclusiv „gradul de implicare al decidenților politici” or în angajamentul din aprilie semnat de agentul CEDO al României acest pas trebuia finalizat deja în septembrie.

Mărieș: „Parchetul General trebuie să investigheze Dosarul Revoluției”

Contactat de gândul, Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie, spune că – din informațiile sale – Parchetul General nu avansat cu soluționarea Dosarului Revoluției. „Din 2008 nici unul dintre membrii asociației pe care o reprezint nu a fost chemat la Parchet pentru vreo declarație”, afirmă Mărieș.

De altfel, el spune, referitor la angajamentul prin care s-a trasat un calendar pentru investigarea dosarului, că reprezintă o premieră în România. „Este prima dată când Parchetul General se angajează cu termene ferme. Procurorii de la Parchetul General au obligația să soluționeze acest dosar. Fapte din acest dosar nu pot fi lovite de prescripție, astfel că Parchetul nu are nici un impediment”, susține Mărieș. Președintele asociației spune că, la un moment dat, în acest dosar, procurorii de la Parchetul General au emis soluții de scoatere de sub urmărire penală, „în special a decidenților politici”.

România nu riscă o sancțiune imediată pentru că nu a respectat în totalitate calendarul de investigare a dosarelor revoluției. În procedura de supraveghere a executării deciziilor CEDO nu există o sancțiune de natură financiară pentru România, a explicat pentru gândul Catrinel Brumar, agentul CEDO al României. Sancțiunea maximă pe care un stat o poate primi pentru neexecutarea unei decizii CEDO sau refuză să o facă este una de ordin politic. „Să existe o afirmare publică că tu – ca stat – te opui sau nu vrei să pui in executare o decizie CEDO reprezintă o sancțiune politică destul de gravă”, a explicat Catrinel Brumar. Oficialul român susține că nu suntem nici pe departe într-o asemenea situație.

Soluția în cazul calendarului de investigare a Dosarului Revoluției de la Parchetul General va fi o nouă adresă către Serviciul de Executări de pe lângă CE. „Dacă va fi cazul o să comunicăm un plan de acțiune revizuit. În măsura în care apar modificări acest plan de acțiune este revizuit. Acesta este procedura folosită în general”, a declarat Catrinel Brumar pentru gândul.

Serviciul de Executări ale deciziilor CEDO a avut o întâlnire cu conducerea Parchetului General în perioada 10-11 octombrie. Oficialii serviciului au discutat cu procurorul general despre modul în care este aplicat planul de investigare a Dosarului Revoluției. Acestă informație a fost confirmată de către Servicul de Executări pentru gândul. Parchetul General însă nu a răspuns solicitării noastre de a prezenta concluziile întâlnirii cu oficialii Serviciului de Executări ale deciziilor CEDO.

Anual, la invitația agentului CEDO, reprezentanți ai acestui serviciu efectuează o vizită la București pentru discuții bilaterale cu autoritățile române privind stadiul executării hotărârilor Curții de la Strasbourg pronunțate în cauzele împotriva României.

Ce s-a întâmplat cu Dosarele Revoluției

Cele câteva mii de dosare ale Revoluției au fost comasate într-un singur dosar mamut care, după 2009, a fost preluat de Parchetul General de la Parchetele Militare. Tot în adresa din aprilie, agentul CEDO a făcut o trecere în revistă a acestor dosare. „Stabilirea condițiilor și a circumstanțelor în care persoanele care au participat la revoluția anticomunistă au fost ucise sau rănite fac obiectul a 4.495 de dosare penale, din care 2.984 dosare au fost analizate de Parchetului Teritorial Militar București și 1601 de către parchetele militare teritoriale. Din acestea un număr de 3135 au avut ca obiect omorul sau atentatul grav la intregritate fizică. În 112 dosare, un număr de 275 de inculpați au fost trimiși în judecată, printre care șase generali, 38 de ofițeri și subofițeri, alți 35 de militari din Ministerul Apărării, 12 generali, 81 de ofițeri și subofițeri și un militar din cadrul MAI și 61 de civili”, se arată în adresa trimisă de statul român la CEDO.

Potrivit statisticii oficiale, la Revoluția din Decembrie ’89 au murit 1.142 de persoane, au fost rănite 3.138, iar alte 760 au fost reținute. Însă, timp de 23 de ani aceste dosare nu au fost trimise în judecată.